Golful…

Cat vor mai rezista ghetarii? Un sfert din gheata din Alpi a disparut!

Ghetarii din Alpii francezi si-au pierdut un sfert din perimetrul pe care il acopereau acum 40 de ani, ca urmare a schimbarilor climatice, releva noi cercetari.

Bruxelles de la 110€› Rezerva bilet online prin
In perioada cuprinsa intre sfarsitul anilor 1960 si inceputul anilor 1970, gheata de pe Mont Blanc si de pe muntii din jur acoperea o suprafata de 375 de kilometri patrati.

Pana la sfarsitul lui 2000, suprafata s-a redus la 275 de kilometri patrati.

Cercetarea a fost efectuata de Marie Gardent si colegii sai de la Universitatea Savoie, iar rezultatele au fost prezentete in cadrul intalnirii sriintifice a organizatiei American Geophysical Union.

Studiul a monitorizat rapiditatea cu care se topesc ghetarii montani din Elvetia, Austria, Slovenia, Germania, Franta si Italia ca urmare a schimbarilor climatice. Mai bine de 600 de ghetari au fost analizati, printre care si cei de pe masivele Ecrins, Belledonne, Vanoise, Ubaye, Grande Rousse Arves si Mont Blanc.

Analiza s-a bazat pe compararea pozelor facute de la an la an, a hartilor si a imaginilor din satelit. In urma acesteia s-a constat ca, in ultimii 40 de ani, ghetarii din Alpii francezi au pierdut 26% din suprata de intindere.

Totusi, retragerea ghetarilor din Alpii francezi nu este uniforma. Cea mai mare topire a fost inregistrata in sectoarele sudice, unde precipitatiile sunt din ce in ce mai rare, iar temperaturile mai mari. De exemplu, in masivul Belledonne, ghetarii au disparut aproape in totalitate, iar in zona masivului Ecrins, retragerea ghetarilor este de trei ori mai accelerata decat pe Mont Blanc.

15 Mai - Ziua Internationala de Actiune pentru Clima

In fiecare an, in data de 15 mai, se aniverseaza Ziua Internationala de Actiune pentru Clima.

Schimbarile climatice din ultimii ani au un impact semnificativ atat asupra ecosistemelor naturale, biodiversitatii, resurselor naturale, cat si asupra sanatatii umane.

Cresterea nivelului oceanului cu 18 pana la 58 cm pana la sfarsitul secolului, a temperaturilor medii, care vor creste cu pana la 5,8 grade Celsius pana in 2100 reprezinta doar cateva dintre efectele incalzirii globale.

Ca efect al activitatilor umane, nivelul tuturor gazelor cu efect de sera este in crestere si dezvolta acest fenomen.

Romania a resimtit direct efectele incalzirii globale: temperaturi extreme, inundatii, furtuni violente. De aceea, este important ca opinia publica, in special tinerii, sa fie informati cu privire la impactul pe care il pot avea asupra mediului si a stilului de viata pe care trebuie sa il adopte pentru a contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera. E important ca, in viitorul apropiat, cursurile despre schimbari climatice sa devina parte a curriculei scolare.

Noi toti trebuie sa devenim mai reponsabili si sa ne implicam in dezvoltarea tehnologiilor si produselor nepoluante. Aceasta, pentru ca piata functioneaza pe principul cererii si ofertei, iar daca noi vom cere doar produse care nu afecteaza mediul, atunci marile companii vor fi obligate sa se axeze pe acest gen de productie.

Incalzirea globala si dezghetul la care este supusa zona arctica a impus o noua cursa pentru accesul la resurse

Incalzirea globala si dezghetul la care este supusa zona arctica a impus o noua cursa pentru accesul la resurse din aceasta zona, una asemanatoare poate cu cea a inarmarilor din timpul razboiului rece. Desi disputa este inceputa doar cu cativa ani in urma, Moscova manifesta interesul cel mai sporit pentru a ocupa zona in cauza, o atitudine expansionista ce aduce aminte de lupta pentru ocuparea Berlinului din cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Si acum, ca si atunci, mai multe puteri occidentale care revendica la randul lor drepturi teritoriale asupra acestui tinut inghetat, sunt angrenate in a stopa Rusia de a-si duce planul la bun sfarsit. Vecinii Rusiei din regiunea arctica – SUA, Canada, Norvegia, Danemarca – sunt cu totii membri NATO iar majoritatea si-au suplimentat efectivele militare din nord, pentru a se pregati de o eventuala confruntare cu Rusia, chiar daca aceasta este ultima lor intentie. Situatia este cu atat mai dificila din cauza lipsei unor norme juridice in dreptul international care sa clarifice acest aspect ramas inca foarte ambiguu. Moscova are mai multe prioritati in zona arctica, dar tema centrala ramane accesul la bogatiile acestei zone care putea fi exploatata mai usor in urma fenomenul de topire a ghetii. Potrivit unor experti, regiunea arctica ar putea detine circa 13% din cantitatea inca cantitatea de petrol inca nedescoperita si circa 30% din resursele inca nedescoperite de gaze ale lumii. In astfel de conditii, nu este de mirare ca zona arctica devine treptat una de interes pentru stiinta, economie, politica iar cursa pentru control este in continua dezvoltare. Aceste bogatii pot juca un rol semnificativ in noua configuratie geopolitica a lumii si totodata in echilibrul de putere care s-ar putea balansa in favoarea unora dintre actorii enumerati mai sus. In aceasta competitie, Rusia pare sa detina pozitia dominanta, dupa ce a intreprins mai multe expeditii pana in prezent in aceasta zona. Prima pana la dorsala Mendeleev in 2005, apoi pe dorsala Lomonosov in vara lui 2007 si una in 2010 in arhipeleagul Franz-Josef. In 2007, exploratorii rusi au amplasat un drapel national pe fundul oceanului Arctic, la mai mult de 4.000 de metri sub nivelul Polului Nord, intr-o misiune care a simbolizat revendicarile teritoriale ale Moscovei si un semnal puternic ca ia foarte in serios acest lucru.

Strategii de stat

Atat de in serios, incat Rusia are in vedere chiar infiintarea unor unitati militare specializate, care sa fie stationate in zona arctica, pentru a-si apara interesele si noile granite pe care spera sa le redeseneze. In 2008, Kremlinul a adoptat o strategie care urmeaza sa fie aplicata pana in 2020 si care sa asigure Rusiei statutul de “principala putere in zona arctica”. Dar nu numai in plan economic, Rusia ar putea beneficia de mari avantaje. Consecintele militare ale unei astfel de expasiuni a Rusiei in aceasta zona ar putea fi insemnate, deoarece controlul asupra Polului Nord ar intari foarte mult puterea Flotei de Nord a Rusiei, care isi are acum bazele in Peninsula Kola. Astfel s-ar castiga control asupra celor mai scurte rute navale de transport dintre Eurasia si America de Nord iar tara care va stapani si spatiul aerian a acestei regiuni care avea o pozitie dominanta si va obtine astfel superioritate din punct de vedere militar. Chiar daca Razboiul Rece nu a ramas decat  o colectie de amintiri, principiile geo­politicii fac din rivalitatea ruso-americana un factor constant al relatiilor internationale. Ciocnirea intere­selor pentru zona Arctica dintre SUA si Rusia ar putea conduce din nou la o noua cursa a inarmarilor chiar daca atentia lumii se indreapta in aceste zile spre zona Orientul Mijlociu iar specialistii stau cu ochii pe dezvoltarea si ambitiile militare ale Chinei si Indiei.

Apa, obiectiv de securitate nationala

Nu mai putin adevarat este faptul ca Rusia ia in calcul si rezervele de apa potabila din aceasta zona. Seful Consiliului Securitatii ruse, Nikolai Patrusev, declara intr-un interviu acordat in august 2010 publicatiei Rossiiskaia Gazeta ca deficitul de resurse de apa a generat un fenomen periculos – migratia, peste 20 de milioane de oameni parasindu-si casele numai intr-un singur an, dar si conflicte armate. Potrivit prognozelor expertilor rusi, intre anii 2035-2045, cantitatea de apa potabila pe care o consuma omenirea va fi egala cu resursele ei, dar criza mondiala de apa poate aparea mai devreme. “Aceasta situatie este legata de faptul ca principalele resurse de apa sunt concentrate numai in cateva tari. Acestea sunt in principal Brazilia, Canada si Rusia. Fireste ca, in aceste tari, nu va fi utilizata toata apa chiar si catre 2045, avandu-se in vedere marile lor resurse. Insa, pentru multe tari problema apei poate aparea maine“, semnala Patrusev. In Rusia, problema consta nu in resursele de apa, ci in utilizarea lor, ceea ce creeaza deja de acum un real pericol pentru securitatea nationala a tarii, noteaza cotidianul, preluat de Karadeniz Press. Pericolul unei crize a apei este mentionat si in strategia securitatii nationale pana in anul 2020, adauga ziarul. Potrivit lui Patrusev, in 2009, numai 38% din localitatile ruse au fost alimentate cu apa potabila de buna calitate. In peste jumatate din orasele si localitatile ruse, calitatea apei nu este cunoscuta, intrucat ea nu a fost testata.

Ambiguitate juridica

Din punct de vedere juridic, zona arctica este de asemenea intr-o ceata totala, situatie din care toate cele cinci state intrate in aceasta cursa (Rusia, SUA, Canada, Norvegia si Danemarca) vor sa profite. In prezent, situatia se judeca in spiritul Legii Marilor adoptata in 1982 si care a intrat in vigoare in anul 1994. Aceasta stipuleaza ca „o tara poate pretinde drepturi exclusive economice asupra unei distante de cel mult 200 mile“. Totodata, Natiunile Unite, prin Comisia pentru delimitarea platoului continental, au dreptul de a decide in astfel de dispute, pe baza Conventiei ONU pentru dreptul maritim, din 10 decembrie 1982. Documentul ONU permite tarilor semnatare, care au iesire la mare, sa isi extinda drepturile de explorare a resurselor naturale, minerale, energetice si biologice, de la 200 de mile la 350 de mile, in cazul in care pot dovedi, pe baza unor studii stiintifice, ca extinderea reprezinta “prelungirea naturala a platoului continental”. Tocmai din aceasta cauza, Rusia se straduieste sa demonstreze cu argumente stiintifice ca acest teritoriu i se cuvine. Spre exemplu, Rusia, Canada si Danemarca si aroga drepturile asupra dorsalei Lomonosov, aceasta avand marirea Germaniei, Frantei si Italiei la un loc, si se intinde pe o lungime de 1.800 de kilometri de-a lungul Oceanului Arctic, din Siberia peste Polul Nord si apoi catre Insulele Ellesmere din Arhipelagul Arctic Canadian. Argumentand ca dorsala este o extensie a teritoriului sau, Rusia vrea sa adauge 1,2 milioane de kilometri patrati la teritoriul sau de dincolo de Cercul polar arctic, regiune ce ofera circa 80% din productia nationala de gaz natural si 60% din cea de petrol. Totodata, zona in cauza este principala sursa de provenienta a metalelor pretioase. Astfel, cu extensia teritoriala dorita Rusia ar putea detine un adevarat imperiu de resurse care se intinde pe 4 milioane de kilometri patrati cu rezerve de circa 30 de milioane de tone de petrol si 130 de miliarde de metri cubi de gaze.

Zanganit de arme inghetate

In lumina acestor argumente, Moscova se zbate sa obtina sa solicite in acest an Organizatiei Natiunilor Unite, o modificare a frontierelor zona arctica, anunta in vara lui 2011, ministrul apararii si vicepremierul rus Serghei Ivanov. “Ma astept ca anul viitor sa transmitem comisiei ONU o cerere fundamentata stiintific privind extinderea frontierelor platoului nostru continental in zona arctica”, a declarat Ivanov, conform agentiei oficiale ITAR-Tass. La numai o saptamana distanta, actualul presedinte rus formula o pozitie mult mai taioasa care includea si o dimensiune militara. „Vreau sa subliniez. Rusia intentioneaza, fara indoiala, sa isi extinda prezenta in Arctica. Suntem deschisi pentru dialogul cu partenerii nostri straini, cu toti vecinii nostri din regiunea arctica, insa apararea intereselor noaste geopolitice va fi temeinica”, a declarat Putin. Cuvintele sale au fost urmate de aplauze din partea colegilor de partid, iar a doua zi, Ministrul rus al Apararii, Anatoli Serdiukov, a anuntat ca doua brigazi armate (pana la 10.000 de militari) vor fi trimise sa apere interesele Rusiei in regiunea arctica, scria revista Time. Nu acelasi a fost mesajul lui Putin in septembrie 2010, cand a invitat toti factorii de decizie din aceasta zona la Moscova pentru un summit numit “Arctica – Teritoriu al dialogului”. Putin s-a referit atunci la nordul extrem ca la “o zona a pacii si a colaborarii”, in timp ce oficialii rusi au negat ca ar fi dispus pregatirea trupelor rusesti pentru Arctica. Pana in 2014, Canada, Danemarca si Rusia vor aduce la cunostinta Organizatiei Natiunilor Unite revendicarile lor, iar aceasta va decide daca sunt intemeiate. In cazul in care pretentiile tarilor se vor suprapune, acestea vor trebui sa ajunga singure la un acord. Cu toate ca acest lucru va fi extrem de dificil de negociat iar statele terte vor face la randul lor presiuni mari asupra subiectilor din negocieri.

Rovana Plumb a avut intalniri de lucru la Bruxelles cu comisarii europeni pentru Mediu si Schimbari Climatice

Rovana Plumb a avut intalniri de lucru la Bruxelles cu comisarii europeni pentru Mediu si Schimbari Climatice

Rovana Plumb, Ministrul Mediului si Padurilor, a avut joi, 10 mai 2012, doua intalniri de lucru la Bruxelles, cu Janez Potocnik, comisarul european pentru protectia mediului si Connie Hedegaard, comisarul european pentru schimbari climatice, principalele teme de discutie fiind solutionarea rapida a procedurilor de infringement, exploatarea gazelor de sist, tranzactionarea unitatilor de emisie de dioxid de carbon aflate la dispozitia Romaniei si legislatia privind schimbarile climatice.

In cadrul intalnirii cu comisarul Potocnik, ministrul roman a subliniat atentia pe care o acorda cazurilor de infringement si a confirmat angajamentul de continuare a dialogului cu Comisia Europeana pentru solutionarea cat mai rapida a problemelor existente.

Rovana Plumb a anuntat intentia de a fundamenta deciziile viitoare ale Guvernului roman in privinta exploatarii gazelor de sist si pe baza rezultatelor studiilor pe care Comisia Europeana le are in lucru in acest moment, ambele parti subliniind ca aceasta tema este una relativ noua, care necesita o evaluare corecta si aprofundata inainte de trecerea la alte etape.

De asemenea, oficialii au abordat si tema utilizarii eficiente a resurselor, subliniind in acelasi timp importanta politicii de mediu, al carei impact orizontal se regaseste in majoritatea celorlalte politici publice, precum si necesitatea consolidarii increderii populatiei in deciziile adoptate de autoritatile publice in domeniul protectiei mediului.

In intalnirea cu comisarul Connie Hedegaard, ministrul roman a subliniat deschiderea autoritatilor romane pentru stabilirea unei pozitii a Uniunii Europene privind reportarea si utilizarea AAU-urilor, care sa ia in considerare situatia Romaniei in acest domeniu.

Ministrul Mediului si Padurilor a subliniat, de asemenea, atentia pe care o acorda finalizarii pregatirii masurilor de implementare a pachetului legislativ energie / schimbari climatice, care va intra in vigoare la 1 ianuarie 2013.

Cele doua parti au insistat asupra necesitatii implicarii autoritatilor locale si sectorului privat in adoptarea deciziilor privind schimbarile climatice, asupra eforturilor care trebuie facute pentru informarea companiilor asupra avantajelor trecerii la o economie verde, si, in mod special, asupra importantei constientizarii populatiei cu privire la aceasta tema.

Comisarul Hedegaard a apreciat angajamentul Guvernului roman si a asigurat partea romana ca este deschisa unui dialog constant si constructiv.

Informatii suplimentare:

AAU sunt Unitati ale Cantitatii Atribuite prin Protocolul de la Kyoto la Conventia-cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice, in cadrul stabilit de art. 17 al acestui protocol si de deciziile subsecvente adoptate de conferinta partilor. Surplusul de AAU reprezinta disponibilul pentru comercializare, rezultat al diferentei dintre cantitatea atribuita si rezerva perioadei de angajament.

WWF va publica, de Ziua Internationala de Actiune pentru Clima, editia 2012 a Raportului Planeta Vie (Living Planet Report)

Pe 15 mai, WWF va publica, la nivel global, editia 2012 a Raportului Planeta Vie (Living Planet Report), o analiza stiintifica ce prezinta starea de sanatate a planetei si impactul activitatilor umane asupra ecosistemelor.

Raportul va fi lansat in toate cele 100 de tari unde WWF este prezent, iar la nivel mondial, lansarea va avea loc in spatiu, prin intermediul unui mesaj transmis de André Kuipers, astronaut la Agentia Spatiala Europeana si ambasador WWF.

Muzeul de Stiinte Naturale Grigore Antipa este partenerul WWF- Romania la lansarea acestui raport, iar conferinta de presa de prezentare a publicatiei in Romania va avea loc marti, 15 mai, de la orele 13 :00, in Sala Atelier Muzeului Antipa, de pe Soseaua Kiseleff nr.1, Bucuresti.

Lansarea va incerca, pe langa analiza rezultatelor la nivel global, sa puna aceste date in contextul Romaniei si sa identifice cai de dezvoltare durabila pentru tara noastra, pe termen mediu si lung. In acest sens, la conferinta de presa vor participa :

• Ministrul Mediului si Padurilor, doamna Rovana Plumb
• Viceguvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, domnul Bogdan Olteanu
• Directorul WWF-Romania, domnul Magor Csibi.

Un studiu recent publicat arata ca in Europa in general clima se raceste

In timp ce la noi se anunta o vreme in usoara incalzire, un studiu recent publicat arata ca in Europa in general clima se raceste.

Specialistii au identificat o racire a climatului Europei care, in plus, vine si cu cresterea cantitatilor de precipitatii. Oamenii de stiinta considera ca suntem in apropierea unui Minim Solar, in urnmatorii ani, care poate fi comparat cu o situatie similara de acum 2.800 de ani, cand la nivel de clima la noi pe continent s-au produc modificari semnificative.

Cu alte cuvinte, putem spune ca teoria conform careia incalzirea globala bate la usa este serios zdruncinata de acest studiu care ar dovedi contrariul. Chiar daca in prezent ne indreptam spre un maxim solar (2013) care, conform NASA, va aveal loc la jumatatea anului viitor, rezultatele cercetarilor recente vorbesc despre un impact major asupra climei pe Terra, mai ales asupra Europei, in sensul scaderii temperaturii si cresterii cantitatilor de precipitatii. O veste buna pentru regiunile sudice ale Europei, unde se preconiza seceta.

Ziua Internationala a Pasarilor Migratoare se sarbatoreste in al doilea weekend al lunii mai

Anual, din 2006, in cel de-al doilea weekend al lunii mai, se sarbatoreste Ziua Internationala a Pasarilor Migratoare. Aceasta zi a fost creata in 1993 pentru a celebra incredibila calatorie a pasarilor migratoare intre locurile de cuibarit si cele de iernare. Evenimentul incurajeaza actiunile de conservare a pasarilor, constituind o campanie globala de constientizare a nevoii de protejare a pasarilor migratoare si a habitatelor lor.

Principalele motive ale migrarii pasarilor sunt: oferta de hrana variata cu anotimpurile, cautarea celui mai potrivit loc pentru cuibarit, fuga din fata inamicilor naturali si evitarea suprapopularii. Pasarile migratoare sunt indicatori ai efectelor schimbarilor climatice care pot influenta si alte grupuri de animale salbatice. Majoritatea speciilor migratoare pot fi influentate de schimbari climatice cum sunt modificarile regimului apelor, limitarea resurselor de hrana sau modificarile distributiei, abundentei si prezentei in timp ale speciilor prada, cresteri ale nivelului marilor, modificarile habitatelor sau cresterea frecventei furtunilor. Deviza din acest an «Migratory birds and people – toghether through time» – «Pasarile migratoare si oamenii – impreuna peste timp!» simbolizeaza relatia fascinanta, de milenii, a oamenilor cu pasarile. De-a lungul timpului, in toate culturile lumii, pasarile au fost pentru oameni prieteni, surse de hrana, mesageri, simbol al puterii, surse de inspiratie in arta, in stiinta, etc. Conexiunea dintre oameni si pasarile migratoare a creat interdependenta. Pentru a valorifica intelept beneficiile acestei relatii, oamenii trebuie sa fie constienti de modul in care actiunile lor pot afecta acesti prieteni credinciosi. Sunt nenumarate caile prin care, de-a lungul timpului.

Studiu: Gazele emise de dinozaurii sauropozi ar fi fost suficiente, prin producerea de metan, pentru a determina o incalzire climatica

Gazele emise de dinozaurii sauropozi, animale erbivore de acum 150 de milioane de ani, ar fi fost suficiente, prin producerea de metan, pentru a determina o incalzire climatica in epoca preistorica, arata un studiu publicat luni in Statele Unite si mentionat de AFP.

Aceste imense animale, ca diplodocus, care cantarea in medie 20 de tone, aveau, ca si bovinele de astazi, microbi in flora lor intestinala, care produceau metan in procesul de fermentatie digestiva a hranei lor vegetale.

‘Un simplu model matematic sugereaza ca microorganismele care traiau in sistemul digestiv al acestor dinozauri sauropozi ar fi putut produce destul metan – puternic gaz cu efect de sera – ca sa existe un impact serios asupra climei din era mezozoica (-250 milioane la – 65 milioane de ani), precizeaza Dave Wilkinson de la Universitatea din Liverpool, principalul autor al cercetarilor aparute in revista americana Current Biology.

‘Potrivit calculelor noastre, acei dinozauri ar fi putut produce mai mult metan decat toate sursele actuale si care provin din activitatile umane’, arata cercetatorul. Fiziologii au studiat metanul produs de diferite animale din prezent, aplicand ecuatii matematice ce permit aprecierea productiei de gaz pe tip de animal, in functie de marimea lor. Astfel, luand ca referinta un dinozaur sauropod cu greutatea medie de 20 de tone si stiind ca in era preistorica existau zeci de exemplare pe km2, cercetatorii au calculat ca aceste animale produceau in timpul vietii circa 520 de milioane de tone de metan pe an.

Dupa disparitia dinozaurilor si inaintea erei industriale din secolul al XIX-lea, emisiile de metan erau in jur de 200 de milioane de tone pe an. Prin comparatie, rumegatoarele actuale produc intre 50 si 100 de milioane de tone de metan anual, care contribuie la incalzirea climatica produsa in principal de emisiile de bioxid de carbon provenite din arderea carbunelui si a hidrocarburilor. AGERPRES