Luni

Problema mediului pusa doar pe hartie

Comenteaza Mai 4, 2009 – 9:58 am | Comenteaza pe Forum | Trimite prin Y!M | Trimite prin email | Tipareste |

Zi de zi suntem bombardati de problema încălzirii globale, de moda ECO, de rolul şi atribuţiile administraţiei în domeniu. În România se crede că este suficient să adopţi reglementări şi să le execuţi, să coordonezi, planifici şi evaluezi problemele ecologice prin autorizaţii şi acorduri de mediu sau studii de impact .

Dacă mergi pe stradă sau la servici, observi că nimeni nu se preocupă de problemele mediului. Câţi angajaţi din Ministerul Mediului fumează? Câţi oameni fumează pe stradă şi aruncă chiştoacele pe jos? Câte persoane se prefac că “au scăpat” gunoaiele pe jos? Acestea sunt doar lucrurile mărunte de care te izbeşti zilnic fără măcar să le bagi în seamă.

Încerc să îmi imaginez câte tone de hârtie se aruncă zilnic în instituţiile publice. Este un obicei vechi ca orice problemă din interiorul unei instituţii publice să se rezolve prin “hârtii scrise” între departamente, adrese, reveniri la adrese şi lista hârtiilor plimbate continuă la nesfârşit. Sute de acte “greşite” se toacă zilnic şi se aruncă. Unde? La gunoi…

Pe nimeni nu interesează problema acestei hârtii aruncate, dacă se reciclează sau nu.

Oricâte programe de reciclare a hârtiei s-au derulat, nici o instituţie publică nu a făcut diligenţe (sau nu am auzit eu) ca să participle la aceste programe. Am încercat şi colegior de serviciu (de altfel intelectuali fini) să le insuflu din avântul meu de a apăra mediul şi le-am propus să recilăm şi noi hârtia, dar au râs de mine. Li se pare absurd faptul că nu vreau, de exemplu să folosesc cuptorul cu microunde sau că îi invit în week-end să plantăm flori şi copaci. Parcă aş spune cea mai bună glumă.

Astă vară, pe faleză la mare, am atenţionat un copil de şapte ani că a aruncat un pahar de plastic la un metru de coşul de gunoi şi am primit toate injuriile de la părinţii acestuia. La sfârşit mi-au spus şi că sunt nebună. Ciudat este că şi ceilalţi trecători se uitau cu reproş la mine, cum de am îndrăznit să mă leg de un biet copil. Culmea a fost când am atenţionat un “domn” de vreo 60 de ani că a aruncat punga de gunoi pe plajă, pe lângă faptul că “scuipase” seminţe vreo două ore pe toţi oamenii din jurul său. Mi-a spus că nu am cei şapte ani de acasă şi să nu-i fac lui educaţie că sunt o puştoaică ( cuvântul era altul dar mă jenez să îl scriu din prea mult respect pentru tine, cititorule).

Ieri, pe trotuar, prin Piaţa Unirii, un domn mai măsliniu, cu număr de maşină de corp diplomatic, a aruncat paharul de cafea pe trotuar, fără a se sinchisi că sunt trecători pe lângă maşină.

Degeaba dăm sau nu autorizaţii, degeaba implementăm proiecte de mediu, dacă nu avem educaţia necesară pentru a respecta măcar câteva reguli ale bunului simţ. Se fac cercetări în domeniul mediului, finanţări pentru protecţia mediului, dar acestea nu sunt suficiente pentru a compensa indolenţa oamenilor faţă de efectele faptelor lor asupra mediului înconjurător.

Să învăţăm să ne purtăm corect faţă de natură deoarece putem face mai mult, chiar şi fără bani!

incalzirea globala, moda eco, problema mediului, probleme ecologice, studiid de impact ecologic